Despre dezbateri si asteptari electorale
martie 14, 2008 by Dorina Gutu
Asa cum am promis intr-o insemnare anterioara, revin cu detalii despre asteptarile pe care le au alegatorii in timpul dezbaterilor electorale televizate.
- Dezbaterile presupun existenta unor asteptari din partea electoratului. Cu cat asteptarile sunt mai mari, cu atat presiunea psihologica si mediatica la care sunt supusi candidatii este mai mare. Reducerea acestora reprezinta un element hotarator pentru modul in care candidatul va fi perceput si judecat in timpul campaniei.
- Este indicat ca asteptarile create asupra unui candidat sa fie cat mai reduse. Astfel, sunt sanse mai mari ca prestatia acestuia sa fie considerata buna. Mai precis, daca nimeni nu are asteptari prea mari de la un anumit candidat, iar acesta reuseste sa aiba o prestatie buna, nu numai ca va fi considerat invingator, dar victoria sa va fi privinta ca una majora. Dimpotriva, daca asteptarile sunt mari, cresc sansele ca prestatia candidatului sa nu fie pe masura acestora, iar infrangerea devine, in acest caz, majora.
- Asteptarile electoratului sunt create, de obicei, de mass media. In functie de modul in care este reflectata in media campania, se creeaza impresia ca un candidat e mai puternic sau mai slab. Acest lucru este cu atat mai evident in cazul candidatilor intre care nu exista o diferenta semnificativa in sondaje. Inainte de dezbatere, in mass media apar pronosticuri legate de potentialul castigator, declaratii ale candidatilor sau membrilor de partid privind sansele de reusita si declaratii ale unor formatori de opinie despre asteptarile pe care le au de la anumiti candidati. Se creaza astfel un curent de opinie favorabil unor candidati si defavorabil altora, deci, implicit, asteptari mai mari sau mai mici.
- Modul in care candidatul interactioneaza cu echipa de campanie si cu mass media este hotarator pentru strategiile pre si postdezbatere. Echipa trebuie sa micsoreze asteptarile, deci presiunea pe care o resimte candidatul. De fapt, isi fac si lor un bine: daca este victorie, creste dimensiunea ei si, implicit, si meritul consilierilor, iar daca este infrangere, dimensiunea acesteia se reduce, iar vina pentru esec a echipei este si ea modica.
- Pentru un candidat aflat in opozitie este mai simplu sa reduca asteptarile electoratului. De obicei, alegatorii au asteptari foarte mari de la cei aflati deja in functie. Acestia trebuie sa demonstreze calitati care sa merite inca o data respectul si voturile electoratului. Daca activitatea a fost buna de-a lungul mandatului, atunci asteptarile electorale vor fi crescute. Daca nu, va scadea nivelul asteptarilor in cazul candidatilor in functie si va creste in cazul celor din opozitie.
- Asteptarile de la un candidat pot cunoaste fluctuatii in functie de numarul dezbaterilor si de turul alegerilor. Daca un candidat a avut o prestatie slaba in prima dezbatere, asteptarile scad pentru dezbaterile urmatoare. Daca rezultatele au fost bune, presiunea va creste. La fel si in cazul tururilor de scrutin. Este foarte greu (dar nu imposibil!) ca, o data pierduta o dezbatere, sa se recastige capitalul de incredere pierdut. George W. Bush este un bun exemplu. In 2004 a reusit sa piarda doua dezbateri din trei si totusi sa castige alegerile. (Evident, au fost si alti factori “vinovati” pentru victoria sa. Insa despre asta vom vorbi alta data).
- Reducerea asteptarilor are un dublu avantaj: se reduce presiunea venita din partea electoratului si se induc in eroare contracandidatii. Daca se creeaza impresia ca un candidat e mai slab pregatit, exista sanse ca adversarii sa dimensioneze incorect importanta dezbaterii si sa adopte stategii de dezbatere gresite. E mai usor de luat prin surprindere un adversar nepregatit, care are asteptari mici de la contracandidat. Si, de asemenea, e mai usor de invins un adversar care are parte de o presiune mai mare, creata de un nivel ridicat al asteptarilor electorale.
Subiectul asteptarilor electorale este delicat, complex, controversat si dificil de epuizat intr-o insemnare pe blog. Prin urmare, voi reveni asupra acestui subiect.


Intrebare pentru doamna Dorina Gutu: dumneavoastra sunteti angrenata practic in sistemul de consultanta politica? De ce pun aceasta intrebare: am observat si la Bogdan teodorescu ca are niste analize post-factum deosebite si se nasta intrebarea, de ce nu a dat acele sfaturi care trebuiau inainte sa se intample niste probleme electorale? Cum se zice, “dupa razboi, multi viteji se arata”, si cam aici se cantoneaza profesorii: sa disece studii de caz, dupa ce problema s-a consumat.
Cu alte cuvinte, una e teoria, alta este practica, sa te arunci in groapa cu lei.
@ Vulturul plesuv,
Exact despre asta este vorba: unii sunt teoreticieni, altii sunt practicieni (sigur, formularea este putin diferita de a ta, dar cred ca ai sa intelegi la ce ma refer). Groapa cu lei exista si de o parte si de cealalta (chiar daca leii sunt diferiti).
Insa, mai important: acest blog se adreseaza celor interesati de teorie politica si nu isi propune sa ofere sfaturi electorale (care, in fapt, inseamna consultanta si, intre altele, nu face obiectul bloggingului).
[...] daca tot vorbim de politica, poate ca nu ar strica sa invatati cate ceva despre dezbaterile si asteptarile electorale. Nu de alta, dar daca tot avem impresia ca ne pricepem cu totii la politica, n-ar fi rau ca, macar [...]
[...] teoretic il aflam dintr-o insemnare mai veche postata pe blogul Masteratului Politic. O insemnare care se refera la candidati, dar care poate fi [...]