Am spus aici ca un mesaj credibil trebuie sa porneasca de la un actor politic a carui imagine este credibila. Am mai spus si ca adaptarea la specificul publicului-tinta este primul pas al unei construcţii eficiente de mesaj.
Astazi voi vorbi despre purtatorii secunzi de mesaj si despre criteriile pe baza carora se face selectia acestora.
Capacitatea de a fi purtatori de mesaj se evalueaza in functie de resursele electorale (un grad mare de notorietate si vizibilitate si un bun „portret media“), carisma si abilitatile de comunicare ale acestora. In plus, purtatorii de mesaj trebuie sa fie usor de identificat ca facand parte dintr-o anume tabara politica (cel mai adesea, purtatorii de mesaj sunt membrii de partid).
- In SUA, de exemplu, purtatori de mesaj pot fi si rudele candidatului (sotia, copiii, parinţii). Celebru (si unic!) este cazul lui Bill Clinton: daca in 1992 si 1996, Hillary Clinton era purtator secund de mesaj in campania sotului, acum a venit randul lui Bill Clinton sa fie purtator de mesaj in campania sotiei pentru alegerile din 2008.
- In Romania, hotararea ca un membru al familiei sa fie purtator de mesaj trebuie sa luata cu prudenta, insa putem anticipa ca, in viitorul apropiat, membrii de familie vor fi mult mai folositi drept purtatori secunzi de mesaj si la noi in tara.
Credibilitatea purtatorilor de mesaj pentru categoria careia i se adreseaza este extrem de importanta. Cu cat e mai convingator purtatorul de mesaj, cu atat mai puternic si mai credibil va deveni mesajul.
- Trebuie identificate conexiunile posibile ale purtatorului de mesaj cu publicul, sau, eventual, create puncte comune.
Dezavantaje aduse de calitatea de purtator de mesaj:
- El nu este politicianul asteptat, el doar vorbeste în numele acestuia.
- Nu pe el vor să-l audă cetatenii, ci pe omul politic in cauza. Fiecare categorie sociala trebuie sa aiba impresia ca e cea mai importanta pentru politicieni, ca problemele ei sunt prioritatea lor numarul unu, si ca acestia isi dau tot interesul sa ofere solutiile dorite.
- Nimeni nu vrea sa auda ca un politician favorizeaza anumite categorii in dauna altora, ducandu-se numai in anumite locuri si trimitand reprezentanti în altele.
- Singurul motiv pentru care poate fi acceptat un purtator de cuvant este lipsa de timp a politicianului pentru a se intalni cu toata lumea.
Avantaje si riscuri aduse de calitatea de purtator de mesaj:
- Exista posibilitatea transferului de simpatie (de preferat in ambele sensuri).
- Uneori, un purtator secund de mesaj poate avea mai multa carisma si abilitati de comunicare mai bune decat purtatorul principal. In acest caz, beneficiul e de partea politicianului.
- Exista insa si riscul ca purtatorul secund de imagine sa faca afirmatii hazardate, care nu coincid cu mesajul initial, sau sa aiba un comportament nepotrivit. Si, asa cum se poate face transfer de simpatie, la fel de bine se poate face şi un transfer de antipatie.
Intr-o insemnare viitoare vom vorbi despre aceia care scriu discursurile si redactează mesajele politice. Pana atunci insa, doua intrebari: cunoasteti exemple celebre de purtatori de mesaj din Romania? Cat de mult credeti ca ii ajuta ei pe politicienii nostri?
Un purtator secund de mesaj, care apoi s-a impus, in dauna liderului, este Traian Basescu pe vremea cand il seconda pe Petre Roman (”Petre, esti cel mai bun!”, ca apoi sa-l debarce).
cred ca in urmatoarele campanii electorale, situatia din acest punct de vedere va evolua, mai concret politicienii romani vor “adapta” aceasta tehnica electorala implicandu-si familia sau colegii de partid ca si purtatori secunzi de mesaje. Din punctul meu de vedere la ora actuala situatia este intr-un stadiu incipient.
un exemplu cred ca ar putea fi Theodor Stolojan in campania prezidentiala din 2004, fiind purtatorul lui T Basescu ( dupa acea scena teatrala a retragerii din cursa electorala).
Ma gandesc la fetele Presedintelui Basescu. Stiu ca la o manifestatie in piata Universitatii nu a putut Dl. Basescu sa vina si a venit una din fiicele sale – ,,ca simplu cetatean” sa isi manifeste sustinerea in legatura cu suspendarea Presedintelui.
Cred ca ii ajuta in masura in care nuanteaza si adecveaza mesajul initial pentru anumite publicuri la care purtatorul principal de mesaj ar ajunge mai greu.
Personal, consider ca un politician versat, artist in domeniu, va face apel la diferite categorii de purtatori secunzi de mesaje; nu am in vedere aici familia cu prioritate. De exemplu, in prezent, blogurile diferitilor jurnalisti de la televiziunile principale de stiri, imbatati de licoarea magica a importantei de sine, le dau acestora calitatea de care vorbim acum. Sunt convins ca ei cred ceea ce spun. Sunt insa cu atat mai usor de manipulat cu cat majoritatea dintre ei au terminat o facultate din a carei specialitate nu au profesat deloc, iar faptul ca acum le apar niste randuri in ziare sau pe net le da iluzia ca pot avea pareri avizate. Le este greu sa creada ca lumea se mai uita la ei pentru ca nu are de unde alege; drogul televiziunii deja a atins majoritatea omenirii, iar ceea ce li se intampla li s-a oferit pe gratis. Unii sunt figuri placute, stapanesc condeiul dar… atat. Ce conteaza? Deja au devenit niste porta-voci destul de eficiente, niste purtatori secunzi de mesaj care, la o adica, chiar pot fi trasi la raspundere pentru afirmatii trecute, fara ca politicianul pentru care “au lucrat” sa simta vreun dram de implicare.
“Cunoasteti exemple celebre de purtatori de mesaj din Romania?” – Poate nu ofer un exemplu potrivit. Chiar astept o confirmare sau o infirmare a variantei mele. Se poate considera Mihaela Radulescu un purtator de mesaj pentru Adrian Nastase, in ultima campanie electorala pentru presedentie? Din cate imi amintesc eu, atat in cadrul emisiunii sale sustinea activitatea PSD si persoana Adrian Nastase, cat si in anumite jurnale de stiri, aparea in imagini de la intalniri, congrese PSD. Este un exemplu potrivit?
“Cat de mult credeti ca ii ajuta ei pe politicienii nostri?” – Depinde de profilul purtatorului de mesaj si de publicul caruia i se adreseaza acesta. Eu cred ca purtatorii de mesaj au un aport mare la atingerea scopului politicienilor. Exista segmente de public la care un politician nu poate ajunge prea usor. Alegerea unui purtator secund de mesaj, cu succes la unul dintre acele segmente de public, cu siguranta va ajuta politicianul sa transforme publicul inaccesibil, in public accesibil.
eu personal consider ca mihaela radulescu nu a constituit un purtator de mesaje PSD in campania electorala din 2004, pentru ca “actiunile”realizate de catre ea in favoarea PSD nu au reprezentat actiunile unui purtator de mesaje. un purtator de mesaje se manifeste mult mai pregnant si la modul oficial (uneori) in acest sens. ca prin emisiunile realizate unii au perceput un mesaj subliminal este o alta discutie.
Dat fiindca eu mai cred in faptul ca puterea veritabila e intotdeauna pudica, n-as fi in drept sa imi spun ca puterea actuala e prea putin discreta? Ca puternicii zilei s-au lasat sedusi mai curand de slabiciunile lor aproape palpabile, decat de inaccesibilele lor ascunzatori? Ca-n loc sa se devoteze ecartului (patosului distantei, in versiunea lui Nietzsche) si sa recurga la parcimonia purtatorilor secunzi de mesaj , se livreaza cu nemiluita in carne si oase? Si aceasta dorinta de a fi batatori la ochi cu orice pret sa nu fie suspectata de impostura?
Exprimarea eliptica e in suferinta, pentru ca puterea insasi nu se simte prea bine. Urmarea : prolixitatea si ubicuitatea care sunt surogate de autoritate. Se vorbeste prea putin prin reprezentanti, vicariatul acesta e lamentabil la noi. Alesii au vulgarizat epifania prin aparitii de nimeni filtrate, nici macar de propriile lor indatoriri curente. A trimite pe un altul, a insarcina, a delega sunt actiuni tot mai razlete.
Intr-un areal in care miliardarii se dispenseaza de soferi pentru conducerea limuzinelor, in care patronii se iau de gat cu arbitrii in vecinatatea bancii de rezerve, in care proprietarii isi fac veacul dupa tejghea, traversam o ingrijoratoare criza a personajelor secunde. Mai mult ca nici o alta, epoca noastra s-ar cuveni sa restaureze elogiul valetului. Care , ca in comedia burlesca, sa aduca un spor de inteligenta, de umanitate si de culoare.
E adevarat, o figura ca a lui Chebeleu te poate face sa dai indarat si sa devii melancolic. Coltos si tern ca o scula perfecta, omul si-a facut treaba cu o mediocritate de invidiat. Dar i-am avut si pe Razvan Popescu (cel indeajuns de precaut , incat sa stie ca sinecura si arta fac casa buna), si pe Vranceanu-Firea, si pe uleiosul presedinte (actual) al Centrului Cinemaografiei (antipatic , pe cat intuieste regizorul Mungiu) , si pe emaciata Oana , pe langa Tariceanu , deci variatiuni pe tema au existat, cu rezultate inegale. Unii s-au multumit sa fie simple extensii institutionale, altii , ca Vranceanu-Firea, adaosuri. Probabil, reteta adecvata ar fi un adaos impachetat ca extensie. Neconcludente raman prestatiile “familiale” ale purtatorilor secunzi de mesaj , cu doua exceptii totusi : Mioara Roman(extrem de nuantata in timpul razboiului americano-irakian) si sotia premierului Tariceanu . Ca purtator secund de mesaj, Elena Udrea (in chestiunea biletelului) a facut o persistenta impresie prin infierarea moralitatii premierului cu ajutorul imoralitatilor (derivate din incalcarea articolelor de lege) a caror portavoce se facea. Mai interesanti sunt purtatorii secunzi de mesaj care nu se prezinta ca atare, ba chiar, costumati in adversari ireductibili , ar protesta cu vehementa fata de o asemenea scandaloasa si excentrica subordonare.